[ad_1]
Din fericire, el este un om puternic și nu l-au omorât nici statul paralel, nici faptul că ne țineau pe noi, copiii, la poarta penitenciarului, fără sa ne permită tuturor vizita, trebuia sa alegem mereu care din cei 8 frați intră să îl sărute, să îl vadă, sa ii strângă mâna. În penitenciar mi-am dus primul copil să își cunoască bunicul iar umilințele, suferințele și necazurile provocate de acest stat mafiot nu pot fi vindecate cu nimic! Au rămas răni adânci, încă sângeroase deși am primit decizia instanței ca fapta pentru care tatăl meu a fost privat de libertate și chinuit nu a existat! Da, dragi telespectatori, în România încă se face pușcărie pentru o faptă care nu exista! În ciuda prigoanei statului paralel, noi nu am abandonat lupta, nu am acceptat sa plecam din țara. Nu am plecat genunchiul în fața presiunilor uriașe și nici a amenințărilor directe sau voalate. Am spus ca aici ne-am născut, aici murim! Suntem demni, suntem…
